Da da.Uuite scrierile mele de mai demult.Le-am scris la misto.Chiar daca suna a emonizari.
Sunt multe veri cum au mai fost -
Sunt multe veri cum au mai fost, nu era nimic atunci ce n-as fi facut, valurile ne loveau usor, tot corpu-mi tremura.. dar tu erai langa mine si imi incalzeai inima cu cate un zambet izvorat din al tau nobil suflet.Totul era roz atunci, dar cand ma gandeam la viitor tremuram.Era incert si nesigur, dar o aveam pe ea!Cat timp dragostea noastra ramnea puternica, nimic nu ne putea opri!
Dar atunci s-a intamplat!Moartea si-a asternut brusc voalul ei morbid peste al ei nobil suflet…De atunci viata mea a devenit atat de trista, incat doaream sa mor.Dar stiam ca nu ma voi putea reintalni niciodata cu ea, pentru ca ea era un inger, iar eu un biet muritor pacatos.
Viata nu mai are rost….
Ce pacat..s-a terminat, macar o zi de-ar mai fi trait, macar un minut, un zambet, macar, macar, o amintire sa imi fi lasat, dar nu!A plecat, spre o lume mai buna…si eu am ramas aici… spre am duce viata mizera singur, resemnat.
Ma duc la banca pe care stateam cu ea... ea este tocita de atatea amintiri…si m-asez si privesc lacul ingheat, parca salciile se-ntreaba unde e…si le spun.Nu mai e…Lacul parca geme, gheata trosneste sfasiata de durere, natura plange dupa ea…doar natura, oameni fara suflet!Au izgonit-o, i-au ranit sentimentele care in curand… au disparut.Si totusi inca stau pe banca tocita de amintiri si lacrimez pe pamantul inghetat…Ma uit in spate, parca imi aduc aminte de acea zi de vara, langa acel copac, stateam impreuna, prima amintire, primul sarut prima clipa de placere.Si ce n-as da, inca un minut de-ar mai fi trait, un adio s-ai zic!Dar , moartea mi-a furat-o…Patul nu mai este asa primitor in zilele de iarna cum era… cand ea traia....Dar ce pot face?Suicidul pare o solutie, darn u e…ea era unn inger eu un biet muritor niciodata, dar niciodata nu ne vom mai intalni… si mie dor..dar ce pot face?...
Suferinte iernatice-
Ohh.Iarna a venit și mi-a inghetat sufletul obosit, toamna aurie a plecat, lasand in urma un peisaj dezolant.Stau la fereastra veche si mă uit la stradă...oamenii trec grabiti, cu gandul la o eventuala demitere, și fug, și se afundă în gânduri mizere, uneori perverse.
Ii vezi la frizerie,și cand sacul plin de păr atinge propia lor greutate, sfârșitul li se apropie...Și totuși incă se tund.
Copii in hainele care le sunt prea mari sau prea mici, cusute, cârpite, se joaca veseli în zăpada mult prea moale pentru bulgări, și bulgării nu ies, și incă o dezamăgire minoră, care le modeleaza viața mizeră si tristă este inscris in povestea existenței lor.
Și totuși unii scapă.Unii pot fi veseli, ei au motive, ei trăiesc in puf...noi nu.
Și tramvaiul huruie monoton pe pod, da același tramvai de acum 20 de ani... același...Scaunele de lemn sunt reci si imi alimentează tristețea...La capătul tramvaiului,ultima cursa, cel ce conduce mașinăria nu coboară..el nu are casă. Și totuși incă sper.. supărarea imi e alimentată de plecarea ei...Ea nu se va intoarce.Nu, ea este altundeva, intr-un loc mai bun...mai călduros, mai plăcut... pe care il poate nui casă.Dar nu, eu imi fac speranțe...ca ei ii va fii mai bine, și o da...singur mă mint...Nu.Ea este altundeva, într-un loc la fel de mizer...la fel...nimic schimbat.
Și totul se repetă, așa va fii și aici...și voi termina...
Ohh.Iarna. a...
Delir-Stau si ma gandesc, ce sa fac, cum sa fac sa ma intorc de unde am plecat…?In singuratate viata numai are sens.Oamenii nu ma mai considera unul din semenii lor.Am devenit o bestie.Stau inchis in casa, pe intuneric, ascult muzica si imi plang de mila.
Mizeria din jur ma scarbeste chiar daca eu insumi sunt un gunoi.Cateodata ma gandesc, de ce… de ce eu?!
In trecut… eram o fiinta sociabila, lumea vorbea cu mine, eu vorbeam cu ei.Viata era dulce.Acum mi s-a amarat, ma gandesc cat voi mai avea de suportat ignoranta celor din jur.
Stau pe patul tocit de atatea plangeri si astept fericirea.trag draperia si ma uit pe fereastra.vad copii iesind de la scoala si razand.Si tot astept.Ma plimb pe strada, fostii mei prieteni nici macar nu ma saluta.
Astept moartea.Sa ajung intr-un loc mai bun.Vreau sa socializez.Nici o licarire de speranta…
*Din mintea unui om respins de societate.Cred.Sper.*
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu